marți, 4 ianuarie 2011

IANUARIE 2011




Două retrospective distincte găzduite de Muzeul de Artă din Timişoara, cu doi artişti români diferenţiaţi de stil şi de o jumătate de secol de la naşterea fiecăruia, dar uniţi prin lirism şi anul trecerii lor în nefiinţă.

După expoziţia retrospectivă de pictură din anul 2008, Margareta Sterian (1897-1992) revine la Muzeul de Artă cu o amplă selecţie de desene strânse sub genericul Culorile Cântecului. Artistă complexă, fiind totodată pictoriţă, ceramistă, scenografă, poetă, romancieră şi traducătoare (din W. Whitman, E. A. Poe, T. S. Eliot, E. O'Neil ş. a.), Margareta Sterian ocupă un loc aparte în avangarda românească interbelică unde, alături de Nina Arbore, Miliţa Pătraşcu şi Olga Greceanu formează primul nucleu feminin al acesteia. Cele 165 de lucrări prezentate pe simezele muzeului sunt realizate în diferite tehnici, de la creion, tuş şi laviu, la acuarelă, tempera sau ulei diluat, între anii 1926-1980. Desenele, de dimensiuni nu foarte mari, fără a avea impactul cromatic al picturilor în ulei, păstrează caracterul liric şi figurativ al fantasticului caracteristic pentru artistă. Evenimentul a fost întregit de lansarea unui album de poezii semnate de aceeaşi autoare, având ca ilustraţii o parte din lucrările expuse.







Născut la Ghilad (jud. Timiş), Viorel Cristea (1947-1992) este considerat de către critica de artă unul dintre cei mai reprezentativi pictori naivi din România, primul său tablou fiind realizat în anul 1963. Departe de a fi văzută ca o „artă amatoare”, arta naivă se situează în afara timpului şi constrângerilor impuse de regulile fie de stil, curent sau şcoală artistică. Definită de cele mai autentice şi elementare exprimări lipsite de prejudecăţi estetice, valoarea creaţiei pictorilor, denumiţi şi „primitivi”, a fost recunoscută în perioada în care arta modernă se îndepărta de canoanele clasice, concomitent cu descoperirea artei neolitice, africane şi precolumbiane. Printre cei mai cunoscuţi pictori naivi sunt americanul Edward Hicks, francezii Henri Rousseau-Vameşul, Camille Bombois şi André Bauchant, gruzinul Niko Pirosmanaşvili, sârbul Ivan Generalič (Şcoala de la Hlebine), germanul Max Raffler, italianca Claudia Vecchiarelli, românul Stan Ioan Pătraş (creatorul crucilor din Cimitirul de la Săpânţa) şi mulţi alţii. Picturile lui Viorel Cristea reflectă viaţa simplă şi idilică a satului său mărginit de lanuri de floarea-soarelui, precum melancolia unui drum de ţară vecin cu gardul raiului sau nostalgia aproapiată bucuriei de a trăi, aşa cum i-a fost şi scurta viaţă a artistului.







În organizarea Uniunea Artiştilor Plastici – filiala Timişoara, la Muzeul de Artă s-a deschis tradiţionalul Salon Anual al Artelor Vizuale, ediţia din acest an, 2010, aniversând 80 de ani de existenţă. Juriul – format din Ciprian Radovan (preşedinte), Valentina Ştefănescu, Remus Irimescu şi Rafael Mateiaş (membrii) – au selectat lucrări de pictură, grafică, sculptură, arte textile şi fotografie semnate de peste 170 de artişti. Pentru desemnarea laureaţilor aceastei ediţii au fost nominalizaţi Delia Corban, Petru Galiş, Bianca Hociung, Sorin Nicodim şi Ştefan Petrică. În final, premiul Primus Inter Pares (însoţit de o medalie din bronz realizată de sculptorul Luigi Varga) i-a fost acordat lui Alfred Iancu, iar Premiul pentru Tineret i-a revenit lui Kálmán Enikö.
ALFRED IANCU



KÁLMÁN ENIKÖ



SORIN NICODIM


PETRU GALIŞ



DELIA CORBAN



BIANCA HOCIUNG



ŞTEFAN PETRICĂ



În acest an, 2010, Facultatea de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, aniversează 20 de ani de la reînfiinţare. Cu această ocazie, elegantul catalog (Studiu şi experiment) de prezentare al Facultăţii aminteşte principalele momente din istoria învăţământului artistic realizat pe criteriile studiilor sistematice. Primul reper îl constituie anul 1933, odată cu mutarea Şcolii de Arte Frumoase din Cluj în oraşul de pe Bega, avându-i printre primii profesori pe Catul Bogdan, Romul Ladea şi Anastase Demian. Schimbările de după cel de-al Doilea Război Mondial au condus, la începutul anilor ’60, la o nouă Facultate de Arte, aflată sub tutela universităţii bănăţene nu demult înfiinţate. În final, actuala instituţie şi-a reluat activităţile de învăţământ superior de artă ca parte a Facultăţii de Filologie, la scurt timp după evenimentele istorice din 1989 – odată cu secţiile de pictură, grafică şi pedagogie, iar prin dezvoltarea ei ulterioară, facultatea numără astăzi un total de 11 secţii. Se cuvine amintirea decanilor Aurel Breilean (1929-2009), Constantin Flondor, Dumitru Şerban, în prezent Facultatea de Arte şi Design fiind condusă de Adriana Lucaciu. Seria evenimentelor aniversare a cuprins decernarea distincţiilor unor personalităţi culturale, urmate de expoziţiile a peste 120 de studenţi şi foşti absolvenţi găzduite de Halele Timco, Galeria Pygmalion şi Galeria Mansarda (din str. Oituz nr. 4), precum şi o serie de concerte de muzică.



La Galeria Calina, o Ne-stare de fapt în expoziţia semnată de pictorul Cosmin Haiaş. Folosind unele materiale neconvenţionale ce amintesc de uzanţa pop-art-ului (bucăţi de carton de ambalaj, burlane, ochelari de sudură, bidoane, mucuri de ţigări, crengi, perie de toaletă, doze de aluminiu etc) colate direct peste pânză, inclusiv pictarea prin folosirea ruginilor, ideile autorului sunt anecdotice, chiar ironice spre sarcasm (Breaking News, I’ll paint the grey people, Crush test dummies-Psyhic etc). Asocierea lor cu diverse personaje (Design pentru o ne-stare de fapt Cu Pantera Albastră Copilu Marţipan Teddy bear şi alţii), sau cu trio-ul istoric din celebra fotografie de la Ialta (There ain’t no heroes), ori cu multitudinea fantelor dintr-un peep show (The Insider), crează universuri paradoxale aflate între realitate şi realism, între zâmbet şi tristeţe, între stare şi ne-stare. De fapt, sunt preluări din cotidianul ne-fast al prezentului.







Cuanta (din fizică) este cantitatea cea mai mică de energie radiantă, a cărei valoare este proporţională cu frecvenţa radiaţiei respective, iar Cuanta nouă este recenta expoziţie de grafică semnată de Iosif Stroia (Arad), la Galeria Triade. Liniile mereu curbe şi răsucite precum tornadele sunt realizate manual, cu exactitate geometrică şi matematică unde, păstrând domeniul ştiinţelor exacte, termenul de Twister Mersenne – un generator de număr pseudoaleatoriu cu o distribuţie uniformă în intervalul [0,2k-1] – poate avea aplicaţie directă în artă plastică, aşa cum se petrece vizual în lucrările având următoarele titluri: Zero, Şase, Şapte şi Opt. Cu aceeaşi dezinvoltură aflată în zona iluziilor optice, graficianul formează răsuciri liniare percepute ca realităţi alternative sau distorsiuni temporale, regăsite în tilurile desenelor De la Divin la Etern, Portal, Flux şi, deloc întâmplător, în O linie Dumnezeiască.







La sediul din Piaţa Traian al Asociaţiei Luptătorilor din Timişoara Arestaţi în Revoluţie (ALTAR) – Decembrie 1989, s-a vernisat expoziţia (permanentă) de artă plastică, cu ocazia comemorării a 21 de ani de la evenimentele care au precedat căderea regimului comunist în România. Cele aproape 200 de lucrări, realizate în perioada anilor 2006-2010, reprezintă donaţia făcută de elevii de la Palatul Copiilor şi Liceul de Arte Plastice din Timişoara – Ioana Jivan, Diana Chilinţan, Laura Miclea, Ariana Goia, Flavius Nistor, Radu Odangiu, Nurcan Yando, Andreea Deac, Andrada Beşliu etc – precum şi de către plasticieni profesionişti – Rodica Banciu, Constantin Catargiu, Iulian Cojocaru, Suzana Fântânariu, Petru Galiş, Ştefan Kelemen, Vasile Lihor Laza, Adriana Lucaciu, Ioan Mercea, Sorin Nicodim, Elisabeth Ochsenfeld, Constantin Răducanu, Doru Tulcan, Minodora Tulcan, Pavel Vereş şi alţii, cu dorinţa organizatorilor de a reflecta ecourile din societatea civilă despre Revoluţia din 1989.
ANDRADA BEŞLIU



BIANCA MINCĂ



FLAVIUS NISTOR



GELU COJOCARU




Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 4 ianuarie 2011