marți, 5 mai 2009

MAI 2009

Cromatici timişorene

Într-o reprezentare abstractă, simezele Galeriei Helios se împrospăteză prin grafica lui Jakabhazi Alexandru. Extrem de vidat, spaţiul foarte alb din lucrări încadrează formele spontane cu cele elaborate, materia cu materialul, vizualul vibrant cu viziunea decorativă, precum atracţiile unui magnet şi câmpurile sale dimprejur. Tensiunea, bine cumpănită de sobrietatea eliberării ei, reprezintă simbolul expoziţiei, fiind descoperită în toate schemele compoziţionale. Prin dinamica intersecţiilor, suprapunerilor sau transparenţelor, elementele compoziţionale sunt construite aşa cum stupul poate fi purtat de roiul albinelor sale.






În continuare la aceeaşi Galerie Helios, o expoziţie cu nesfârşite împărţeli şi permutări de linii ce pot fi înţelese ca un arabesc al geometriei plane, subscris Semne-lor sculptorului Matei Gaşpar. Dealtfel, cercul, triunghiul şi pătratul sunt componentele repetitive ale lucrărilor parietale, „colate” într-un registru experimental cu materiale neconvenţionale: spumă poliuretanică, desen cu gips sau cu ajutorul sudurii pe tablă, tablă ataşată ulterior pe pânză etc. Mai mult decorative, Semnele artistului denotă simplitatea unui sistem de comunicare directă, solitară şi monumentală.






Muzeul de Artă din Timişoara găzduieşte expoziţia de Stampe veneţiene – sec XVIII din colecţia Muzeului Ţării Crişurilor (Oradea), curator Ana Martin. În acel timp, Veneţia, supranumită „magazinul de stampe al Europei”, dezvoltă arta reproducerii sau interpretării tipografice după pictura maeştrilor (Rubens, Guido Reni, Piazzetta). Gravori ca Francesco Ambrosi, Francesco Bartolozzi, Fabio Berardi, Giacomo Leonardis, Pietro Monaco, Francesco del Pedro, Marco Pelli, Giovanni del Pian, Marco Alvise Pitteri, Giovanni Volpato, Theodore Viero şi Appo Joseph Wagner realizează, în tehnica aquaforte sau prin incizia cu dăltiţa, portrete de papi, scene biblice cu apostoli şi scene de gen – lunile anului, încadrate stilului neoclasic.




Celei mai frumoase, o expoziţie de debut al Timeei Ciora, în Cărtureşti-Unirii. Conturate parcă dintr-un singur creion şi cu o debordantă imaginaţie figurativă, desenele ţes naraţiuni cu atmosfere suprarealiste. În jurul unui măr, reprezentat uneori prin culori şi forme diferite, inclusiv în colaje tridimensionale, se petrec detalii aerisite, figuri şi personaje fantastice, fiecare având dorinţa exteriorizării personalităţii lor. Frumuseţea poveştilor constă în paradoxul dintre veselia distractivă, specifică unui teatru de păpuşi şi tristeţea din ochii tuturor actorilor.




Un duet-duel al portretelor, declarat de Andreea TeodorescuChipuri ale apei şi ale focului, şi Daniel ApostuPortrete lăuntrice. Lucrările expuse faţă-n-faţă, sunt ca seducţiile prin gânduri petrecute între oameni. În pictura Andreei, chipurile, camuflate de largi tuşe cromatice, stau înghesuite pe întreaga suprafaţă, ca o inspirare obosită. În opoziţie, portretele lui Daniel lasă spaţiu şi trupului, expansiv prin fundalul aerisit de mult alb şi cu dinamica expirărilor descătuşate sau al mirării. Expresionismul şi ambianţa nerostirii, o luptă purtată numai din priviri, sunt particularităţile expoziţiei.






În fine, sunt de remarcat două evenimente susţinute de elevii Liceului de Artă din Timişoara: Vlad Bălaşa, Remus Dăescu şi Radu Odangiu (clasa Dana Mercea-Miclăuş), cu o expoziţie de pictură – Praguri, la Palatul Administrativ, etaj II. Tematica este dominată de prezenţa feminină şi de câteva peisaje, cu atmosfera aşteptării permanente apropiată meditaţiei. Cromatica este bine dozată prin amestecul cu negru. Şi debutul Andreei Bodor (clasa Eugenia Banciu-Drăgoi), cu o serie de autoportrete, Contraste, la Cafe Papillon. Fotografiile, alb-negru, focalizează anumite porţiuni-detalii fizionomice, cu bucuria unor descoperiri în faţa oglinzii, noaptea. Ambele evenimente certifică bogata activitate artistică al instituţiei amintite, puţin cunoscută publicului.








(Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 5 mai 2009)




La prima vedere, o expoziţie „vraişte” la Galeria Calina. Liviu Epuraş (Constanţa) expune o Arheologie portabilă, într-o succesiune bizară de ready-made-uri din scaun, picturi clasice, o roabă, un tomberon, un manechin, cioburi arheologice etc... Pentru a înţelege substratul lucrărilor, trebuie bine citite titlurile lor: Pluta Meduzei sau Moartea lui Polybotes în direct la TV 1 – diverse cioburi din statui umane, aşezate peste un palet de transportat materiale grele, respectiv îngrămădite în carcasa unui televizor. La a doua vedere, complexitatea tematică şi o anumită tentă ironică ordonează, într-un registru cultural profund, raţiunea a ceea ce am fost odată şi ce am ajuns acum.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu