miercuri, 11 februarie 2009

NOIEMBRIE 2007

Periplu plastic timişorean


O selecţie a ultimelor două ediţii (2006-2007) din tabăra de pictură Dubova-Mraconia, începută acum 26 de ani de Ioan Mercea, s-a vernisat la Galeria Helios. Îndrăgostit, pictorul-iniţiator în cauză, iubeşte atât de mult zona celor două Cazane, Mari şi Mici, încât o dezvăluie şi altora. Îndrumaţi de un fluviu sugrumat de două stânci, la toţi pictorii se recunosc aceleaşi forme ale malurilor împietrite, dar niciunuia nu le sunt identice. Aici, clipele din culori deschid porţi între cer şi pământ. Este fascinaţia minţii picturale, fascinaţia statorniciei de a privi 26 de ani, continuu...





Întreaga expoziţie semnată de Viorel Cosor, Echilibru în anonimat, la Helios, se află sub semnul a două părţi bine proporţionate: dimensiuni mari-dimensiuni mici; figurativ-nonfigurativ; intensităţi cromatice (deschise-închise); culori calde-reci; studiu şi detalii-explozii şi spontaneitate; tuşele, largi şi înguste. Oniricul este singura constantă. Se află din atmosfera picturilor monumentale, unde corpul feminin devine personaj principal, precum şi din alegerea titlurilor: Nocturnă, Melancolie, Visul Mayei, Plutire, etc. Dar şi acestea, rupte de apariţia unei naturi statice sau a unui pantof.





După tradiţia temelor Lumina, Scena şi Maternitate (2004-2006) a venit rândul altei sărbători: 150 de ani (15 sept 1857) de la sosirea primului tren în capitala Banatului, sub genericul Calea – traseu, mişcare, progres. În organizarea UAP Timişoara, 79 de artişti plastici locali şi peste 150 lucrări de pictură, sculptură, tapiserie, fotografie şi grafică, s-au garat în holurile Palatului Administrativ. Cărarea unui peisaj alăturat unor lucrări abstracte, a unei busole pe lângă o sculptură sau o tapiserie, scot în evidenţă prezenţa foarte numeroasă a generaţiei tinere, cu nume noi şi proaspete. Este un aspect îmbucurător pentru traseul de viitor al plasticii timişorene, întărit şi de o expoziţie reuşită.



Ilie Boca (Bacău) ne arată Secretele Palimpsestului, în Galeria Calina. Picturile ridicate la rang de icoane profane, îl reprezintă pe om şi legătura sa cu natura şi obiceiurile ei. Pe fond pământiu, culorile directe dar mai ales elementele ce compun fiecare tablou, sunt poveşti Mitologice regăsite de cotidianul popular. Nenumărate personaje, portrete, o capră, un cal sau o pasăre... zboară nestingherit prin universul real al simbolurilor. Lucrările verticale, alăturate, se înalţă odată cu artistul către visele arhetipale ale satului, iar amintirile scrijelite de suflet, devin atemporale.





Pace, atât de multă pace... Simezele de la Papillon-Fundaţia Rubin ne invită la vederi 180º. Orizontul lui Constantin Răducan, cu vibraţia unei câmpii pline de maci sau a unei cruci firav înfipte în pământ, ascund singurătăţi picturale (a)duse de un vânt domolit. Iar albastrul uniform al cerului, însoţit de un nor alb, singular, ca o aripă de înger adormit, îi sar în ajutor. Câteodată, mirajul infinitului se încadrează şi în aceste limite. Dar cei doi peşti prezenţi pot povesti mai mult despre tăcerea eternităţii de peste zări.




Cu Alchimia dorinţei de la Galeria Axa art, Sorin Nicodim îmbujoreză atmosfera oricărei întâlniri. Timide şi pline de sensibilitate, culorile pastelate se ascund după obrajii subţiri ale petalelor, lăsând vederii sfiala unui singur ochi, unui fluture. Lipsite de detalii, suprafeţele compacte ale unui portret sau nud feminin, ca şi a unei flori, atrag atenţia spre monumentalitate. Femeia şi floarea se învârt în capul pictorului ca într-un ceaun, cu o reţetă de ingrediente estetice vizuale şi mirodenii de sentimente. Discret, gustul privirilor cuprinse de aburii unei calde dorinţi, îndeamnă către noi cuceriri.




Noapte albă în Galeria Axa art din Mall, autor Bajko Attila. Cu o exemplară stăpânire de sine, graficianul întinde peste fondul imponderabil şi auster al hârtiei, personaje-marionete contorsionate de muţenia lor. Îmbrăcate în linii subţiri întrerupte de câte una-două mai groase, nudurile filiforme suspendate transmit o puternică senzaţie paradoxală de auto-mulţimire. Nimic tulburător. Nimic zbuciumat. Doar insomnia orelor târzii, trecătoare spre tensiunea unei noi zile.




Stelian Ghigă (Craiova) expune la Galeria din Cărtureşti-Mall, o serie de picturi abstracte. Reţin atenţiei trei lucrări: Grădină şi Noapte veneţiană, ambele dominate de un labirint nocturn vegetal sau lacustru, ca şi cum o proaspătă dimineaţă stă leagănată de pleoapele unei bărci la prima geană a zilei. Satul, un alt labirint, de data asta terestru, unde linia desenează ici-o bicicletă, colo-un câine şi un drum pe un cer străjuit de câţiva Sori.



Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 6 noiembrie 2007


Un comentariu: