CIPRIAN CHIRILEANU

DECEMBRIE 2007

Slalom printre galerii

Deţinător al unei tehnici experimentale individuale, Structurile cromatice din Galeria Calina ale pictorului Leon Vreme conţin accente de nesfârşit. Suprafeţele, cu reverberaţii pornite din simplitatea unor linii ferme şi foarte bine trasate, au alura unor lumini către vitraliu. Zgârcită figurativ, dar cu mesaje intens recognoscibile, pictura austeră atestă perfecţiunea gândirii. Şi totuşi, cu atâta căldură... Cristale peste vremuri, precum stoluri de nisip colorat, în arşiţa cerului.

O lecţie deschisă despre desen şi pictură cu Oskar Szuhanek (1887-1972) la Muzeul de Artă. În acurateţea liniilor şi tuşelor aranjate peste nuduri şi portrete, opera îi stă puternic aureolată de legile academice, cu siguranţa ştiinţei de reprezentare. La fel şi peisajele, dar un pic mai mult. Sunt vederi cu o Timişoară (post)impresionistă aşezată, acum într-o expoziţie-restitutio nostalgică pentru cei care l-au cunoscut pe autor şi memorială prin amintirea primilor mari maeştri locali, moderni.

Expoziţia Aripi şi Stele, la Muzeul de Artă, reprezintă un demers plastic abstract, de la figurativul pictural - Alexandru Ţipoia (Bucureşti), tatăl, la nonfigurativul decupajelor în placaj - George Tzipoia (Geneva), fiul. Întregul spaţiu aduce în sine o ploaie de linii şi contururi tranşante. Aici nu există nedumeriri. Dar geometria poate avea şi aripi... Violoncelul tors este un sunet în zbor, iar vârfurile ascuţite ale celor Patru stele se văd printre nori. Întrega expoziţie se acoperă de inovaţii sub umbrela împlinirii destinelor.

Galeria Helios ascultă duetul mut al celor ce ştiu să privească scurgerea. Neuitat este şirul de ceramică, autor Ligia Seculici, cu jumătăţi de cranii-spate lipite de perete şi jumătăţile lor frontale, invizibile, ce intră temeinic în interiorul tencuielii. Iar multe alte jumătăţi de măr ce-şi caută perechi printre femei şi bărbaţi... Răgazul privirii este preluat de pictura Monica Schuller: culorile se preling peste simeze ca lumina unei guri de peşteră, cu sensibilitatea prea-plinului cromatic al pământului. Este o expoziţie aflată în raza de îngăduinţă al nevăzutului.

Din ciclul Re(în)semnare, Centrul Cultural German găzduieşte o esenţă a primei perioade de creaţiei Suzana Fântânariu, cu titlurile deja binecunoscute ale artistei: dragoni şi mumii, însumate de tehnica impecabilă a xilogravurii. Expuse vertical, prin rulaj, sau pe cilindri, cu adaos al matriţelor devenite lucrări în sine, gravurile monumentale conţin perenitatea unui concept perfect definit în timp. Efortul artistic personal se dilată odată cu încolăcirea animalului sau în eternitatea unui zeu.

28 de idei despre Vecinătate, curator Irina Cios (Bucureşti), ne sunt înfăţişate la Galeria Mansarda-Facultatea de Artă. Reţin atenţiei lucrările câtorva artişti: Kömives Andor (Cluj Napoca) cu Vecinătate perfectă: crucile a două morminte (români-unguri) dintr-un cimitir. Vlad Nancă (Bucureşti) cu Noua Europă: graniţa trasată pe o stradă din oraşul Gorizia (Italia) sau Nova Gorica (Slovenia). Alina Bondrea (Cluj Napoca) cu Ambasadorii vecinătăţii: unelte sau obiecte împrumutate, semne ale bunătăţii şi dezamăgirii umane. Emanuel Borcescu (Cluj Napoca) cu B07ROU: parcări-garaje ad-hoc, cuceriri individualizate de înmatricularea maşinilor. Radu Alexandru Lazăr (Bucureşti) cu Vecin universal: puzderia de antene-satelit de pe faţada unui bloc din periferie etc.
Vecinătatea de lângă noi, este o expoziţie cu o atmosferă contemporană inventivă şi plină de nevoi, amărâtă de ironii la adresa intimităţii, cu realism ucigător, dar romantic pe (a)locuri, al lucrurilor spuse pe nume. Au mai expus: Mima Sorocean, Cosmin Paulescu, Bogdan Pelmuş, Magda Pelmuş, Alina Popa, Carmen Parii, Cosmin Năsui, Diana Duţă, Irina Gheorghe, Raluca Ionescu, Loreta Isac, Bogdan Mateiaş şi Olivia Mihălţanu, toţi din Bucureşti. Din Iaşi, Eugen Harasim, Violeta Radu, Oana Toderică, Dumitru Oboroc şi Cezar Lăzărescu. Artişti din Cluj Napoca: Eugen Moritz, Cristina Năstase, Andrei Pastuhov şi Mark Norbert Reha. Grupul Studiobasar (Bucureşti), format din Cristi Borcan şi Alex Axinte şi Bogdan Raţă, din Bucureşti/Baia Mare. Timişoara este reprezentată de Nicoleta Mocanu.

În librăria Cărtureşti-Unirii, singurătatea este prezentă sub semnătura Anca Sabău (Arad). Adunate într-un Habitat, femeile fotografiate sunt înconjurate, prin colaj, de pensulaţiile albastru-verzui ale naturii, printre copaci sau sorbind dintr-o apă de izvor. Dar şi de cotidian, cu vitalitate schimbătoare. Între 2-3 cercuri cromatice, ea se învârte într-o clepsidră, peste o eclipsă, sau prin figurile unor fizionomii fabuloase, aproape masculine.

20x20, pictură cu Maria Balea (Arad), la Galeria Axa art. Cele 51 de lucrări abstracte de mici dimensiuni sunt acoperite de transparenţa albului. Fluidul imaginilor pătrate, secţiuni încremenite în cuburi de gheaţă, conţin nuanţe cromatice fine, calde şi pastelate. Înlăuntrul lor se pot ghici ascunzişul naturii şi, de ce nu? prezentul: frunze, nisip, nori etc. Compoziţia bine dirijată şi multitudinea materialelor folosite prin colaj, definesc un microcosmos expansiv, personal şi mereu în expansiune.

Galeria Pygmalion prezintă expoziţia 3 Generaţii: Robert Moser, tatăl, cu o pictură abstractă, sensibilă şi catifelată, ce îndeamnă la visare. Gloria Vreme-Moser, fiica, cu lucrări-ilustraţii în culori vii ale unei lumi acvatice, cu peşti şi alte elemente tăcute. Şi Ioana Vreme-Moser, nepoata, cu desene voioase, fantezie abundentă şi nonşalantă, inclusiv pe suprafaţa unor pietricele.

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 3 decembrie 2007